Ciobanesc de Berna

Caini de companie, insa pot efectua si serviciul de paza al proprietatilor, sunt recmandat familiilor de orice varsta, cu copii sau fara.Sunt caini extrem de echilibrati care se ataseaza foarte puternic de stapanii lui.

Durata de viaţă : 7 – 10 ani;

Grupa : Mastiff, de muncă;

Ţara de origine: Elveţia;

Înălţime: 61-71cm. la masculi, 58-69cm. la femele;

Greutate : 38-50kg. la masculi, 36-48kg. la femele;

Talie: extra mare;

Blana: medie;

Culoare : o haină negru închis cu margini albe şi roşiatice în jurul ochilor şi a labelor;

Năpârlire: mare;

Condiţii de trai : Nu este un câine recomandat vieţii în apartament. Sunt relativ inactivi în interior şi cel mai bine se vor descurca dacă vor avea la îndemână o curte îngrădită, mare. Preferă climatele răcoroase pentru că blana sa deasă şi bogată îi conferă o stare de disconfort pe timp de căldură.

Istoric

Deşi originile exacte ale rasei nu sunt pe deplin cunoscute, se presupune că totul a început la fermele din munţii Elveţiei. Picturi şi tablouri de la sfârşitul secolului al 18-lea ne arată tipul ciobăneştilor de Berna. Până la sfârşitul secolului al 19-lea, multe rase străine au fost importate în Elveţia şi a existat riscul ca rasele native să dispară. Profesorii Albert Heim, Franz Schertenleib şi alţii au depus toate eforturile de a păstra rasele elveţiene native prin găsirea specimenelor rămase şi stabilizarea standardelor pentru Berner Sennenhund (ciobănescul alpin de Berna) ca şi rasă autonomă. Rasa a fost denumită după regiunea, cantonul elveţian unde era foarte cunoscută. Rezistentul ciobănesc de Berna a fost folosit pentru mânuirea turmelor, alte munci la fermă, pentru pază şi protecţie. Datorită temperamentului său gentil, jovial, Ciobănescul de Berna este un potrivit companion pentru familie. Talentele sale sunt numeroase, şi aici vă expunem câteva: de urmărire, mânuire, pază, protecţie, căutare şi salvare, tragere la sanie şi supunerea în competiţii.

Ciobănescul de Berna, cunoscut şi ca Berner Sennenhund, este unul dintre cele patru varietăţi de câini elveţieni de munte. Celelalte trei variante sunt Appenzeller Sennenhund, Entlebucher Sennenhund şi Greater Swiss Mountain Dog. Dintre aceste varietăţi, Ciobănescul de Berna este al doilea ca dimensiuni şi singurul care o blană lungă. Strămoşii lor au fost câinii Mastiff aduşi în Elveţia acum mai bine de 2.000 de ani. Încrucişarea lor cu câinii locali au dus la un alt câine oarecum mai mic şi la fel de demn de încredere. Iniţial, ciobănescul de Berna a fost folosit pentru a mânui turmele de animale şi pentru a împinge cărucioare cu produse în Berna. Mai apoi rasa a fost dusă în America de Nord la mijlocul anilor 1920 şi a fost recunoscută în 1937 de către asociaţiile chinologice din America.

Descriere

Ciobănescul de Berna este un câine rezistent, cu greutate şi o superbă blană dublă tri-coloră, rezistentă la apă. Câinele ar trebui să aibă o pată albă pe piept, la fel pe cap şi labele picioarelor şi urme sau pete de roşiatic pe fiecare ochi, obraji, părţile pieptului, în zona cozii şi pe fiecare picior. Blana este moderat de lungă, fie dreaptă, fie uşor cârlionţată. Capul mare are o urmă uşoară pe mijloc, urechile sunt de dimensiuni medii triunghiulare. Ochii de culoare închisă au o expresie blândă şi nasul este negru. Corpul este compact, cu un piept larg şi adânc. Coada este lungă şi stufoasă, purtată jos atunci când este în repaus, iar când este atent va fi uşor arcuită în sus.

Este un câine dependent de prezenţa dumneavoastră, consistent şi simte o nevoie puternică de a face pe placul stăpânilor, întotdeauna par a controla situaţia. Ciobănescul de Berna este un excelent companion pentru familii; fiind devotat, credincios şi plin de afecţiune pentru membrii familiei de adopţie. Nu este un câine de lăsat mereu pe dinafară şi al propriu şi la figurat, ci mai degrabă trebuie făcut membru complet al familiei. Atitudinea sa este una calmă, blândă, ceea ce-l face să se înţeleagă bine cu copiii şi cu alte animale. Pare a fi reticent sau suspicios faţă de străini, dar nu este niciodată agresiv sau timid. Cu toate că intimidează prin lătrat şi înfăţişarea impozantă, Ciobănescul de Berna nu este un câine de pază, ci mai degrabă un câine prietenos.

Ciobănescul de Berna se maturizează mai greu fizic şi poate dura până la trei ani să atingă nivelul complet de dezvoltare. Exerciţii zilnice sunt necesare pentru a menţine adulţii la anumite dimensiuni, la fel ca şi alte rase mari, dar trebuie să fiţi atenţi să nu exageraţi cu exerciţiile atunci când căţeluşul este în perioada de creştere.

Temperament

Sunt câini blânzi, voioşi, care iubesc compania copiilor. Sunt firi foarte inteligente, uşor de dresat, câini de pază naturali; dar nu excesiv de agresivi, ci mai degrabă un prietene pe viaţă. Sunt extremi de loiali şi de cele mai multe ori vor avea probleme de adaptare dacă îşi schimbă stăpânul după vârsta de 18 luni. Aceşti câini sunt încrezători în propriile forţe, alerţi şi cu o fire calmă şi echilibrată din naştere. Se împacă cu alte animale de companie şi cu alţi câini; dar nu va fi prietenos cu străinii din prima. Maturizarea lor durează puţin mai mult şi uneori se vor comporta prosteşte, ca un căţel mic până la maturitate. Ciobăneştii de Berna au nevoie de prezenţa omului, iar nu alungat în curtea din spate sau închis în cuşcă. Ca orie alt câine, Ciobănescul de Berna trebuie să fie bine socializat din timp pentru a se evita alte probleme de mai târziu. Sunt câini sensibili şi trebuie să fie dresaţi cu blândeţe şi răbdare.

Este un câine extrem de sociabil şi foarte loial familiei de adopţie. În mod obişnuit, un astfel de câine se ataşează de unul dintre membrii familiei în special. Ciobănescul de Berna este uşor de dresat, inteligent, iubitor de companie şi jocuri, distracţii; este un prieten de încredere şi minunat pentru întreaga familie.

Probleme de sănătate

Este o rasă rezistentă nu numai la greutăţile sarcinii îndeplinite, dar şi în ceea ce priveşte starea lor de sănătate. Fiţi atenţi la displazia de şold şi cea de cot sau genunchi. Mai sunt predispuşi la  umflarea stomacului şi probleme la nivelul pleoapelor; torsiuni gastrice, boli ereditare ale ochilor.

Din cauza numărului redus de exemplare care au stat la baza re-formării şi standardizării rasei; există anumite riscuri crescute de apariţie a bolilor genetice. Asemenea probleme includ displazia de şold, boli ereditare ale ochilor, boli auto-imune, cancer, aorte stenice şi probleme cu rinichii. Alte preocupări ale stării lor de sănătate pot cuprinde boala von Willebrand, afecţiuni ale pielii sau blănii, dereglări ale glandei tiroide.

Blana lor este una lungă şi pentru a-şi menţine strălucirea naturală va trebui periată zilnic. Dacă este îndeplinit zilnic pieptănatul va ajuta ca firele de păr să nu se încâlcească, dar şi ca să arate minunat de sănătos, mătăsos şi arătos. O îngrijire în plus va trebui acordată atunci când aceşti câini năpârlesc. Îmbăiaţi câinele şi folosiţi şampon cu concentraţie slabă doar atunci când este absolut necesar. O atenţie în îngrijire mai trebuie acordată şi unghiilor şi dinţilor.

Exerciţii şi dresaj

Sunt câini de talie mare, foarte activi şi vor necesita lungi plimbări zilnice. Fiţi atenţi cu ei atunci când sunt în perioada de creştere; nu îi veţi lua în plimbări lungi, obositoare şi zilnice decât atunci s-au dezvoltat complet. Deşi preferă să se lungească alături de stăpân, este bine să îi supuneţi la mişcare pentru a-i menţine sănătoşi. Astfel, plimbările şi sesiunile de joacă sunt esenţiale; dar să nu le permiteţi să se joace cu copiii prea mici pentru a nu se întâmpla accidente nefericite. Fiind o fire care învaţă repede, inteligentă nu vor fi greu de dresat. Totuşi, dresajul este bine a se îndeplini cu consistenţă, răbdare şi afecţiune. Nivelul lor de supunere este înalt, au capacitate de a rezolva probleme şi răspund foarte bine şi eficient la un dresaj pozitiv. Vor necesita o socializare de timpuriu pentru a nu manifesta un comportament agresiv faţă de alte rase sau alţi câini.

Are nevoie de spaţiu destul de mare pentru a se plimba, alerga, juca în aer liber; eliminându-se astfel ca alegere pentru traiul lor zonele urbane aglomerate. Deoarece nu este un câine predispus la foarte multă muncă sau mişcare fizică, precum alţi câini ciobăneşti, nu va fi absolută nevoie de a trăi în mediul rural, unul sub-urban va fi suficient pentru ei.

Posted on Octombrie 26, 2008, in Rase de caini. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: